Infecție de tract urinar - Wikipedia

Prostatita în colonie

Conținutul

    prostatita în colonie

    Creşterea numărului de leucocite de 10 ori şi unităţilor de formare a coloniilor în 1 ml în comparaţie cu porţiunea vezicală a urinei VB2 este caracteristică pentru uretrită. Porțiunea vezicală de urină VB2 ajută la diagnosticarea cistitei primare şi secundare asociate.

    Cistita repetată periodic se dezvoltă la pacienţi cu prostatita cronică.

    prostatita în colonie

    În astfel de cazuri, în toate probele investigate se determină bacterii şi este imposibil de determinat localizarea procesului infecţios inflamator.

    În așa cazuri se recomandă administrarea preparatelor antibacteriene care puţin penetrează în ţesutul prostatei ex. Determinarea bacteriilor uropatogene în secretul prostatei sau în a treia porţiune de urină VB3care este prelevată după masajul prostatei, oferă posibilitate de diagnosticare a prostatitei bacteriene, dacă aceste bacterii lipsesc sau se determină în concentraţie de 10 ori mai mică ca în prima VB1 sau a doua porţiune a urinei VB2. Determinarea prezenţei bacteriilor non-uropatogene sau prezenţa mai mult de 10 leucocite în secretul prostatei sau în urina după masajul prostatei VB3înseamnă prezenţa la aceşti pacienţi prostatita în colonie sindromului de durere cronică pelviană inflamatorii prostatita abacteriană.

    Lipsa modificărilor inflamatorii după rezultatele microscopiei tuturor porţiunilor urinei şi sterilitatea secretului prostatei serveşte drept baza pentru diagnosticarea sindromului de durere cronică pelviană neinflamatoare prostatodinia.

    prostatita în colonie

    Cele mai frecvente agenţii bacterieni cu rolul etiologic dovedit în dezvoltarea prostatitei bacteriene sunt: Escherichia coli.